Horst Antes lucrează la imaginea casei încă din anii 1980, a unei case fără ferestre și uși.

În religia Wodun a populației Ewe din sud-estul Ghanei și din Benin, vasele de lut întruchipează legătura rituală dintre oameni și zei, o relație de dăruire și primire reciprocă.
Horst Antes se dedică artei non-europeane și non-academice de mai multe decenii. Vasele de lut fac parte din vasta sa colecție.

Chiesa di San Giorgio allo Spadaio este o capelă mică, fără statut religios, din secolul al XII-lea din localitatea Barberino Tavarnelle. Se află la marginea drumului și nu este accesibilă în mod normal. În prezent, găzduiește o lucrare majoră a lui Horst Antes. Este posibil să vizitați capela pornind din Sicellino.

Boschetto este situat pe o colină. Aici se află 30 de sculpturi pe o suprafață de 2,5 hectare.

Limbajul poetic se alătură copacilor, plantelor și sculpturilor din Boschetto, o mică pădure, de-a lungul urcușului. Autorii internaționali din regiune și cei care sunt legați de Sicellino vorbesc în timpul plimbării prin Boschetto.

Paola Ballerini a studiat filosofia, locuiește în Florența și a publicat mai multe volume de poezie.

Barbara Pumhösel s-a născut în Austria și locuiește în Bagno A Ripoli din 1988. Publică poezie și proză, traduce și scrie cărți pentru copii.

Barbara Serdakowski, autoare de literatură, a publicat trei romane și trei culegeri de poezii și locuiește în Italia din 1996.

Joachim Sartorius trăiește la Berlin și este poet, avocat, diplomat și traducător. A fost director Berliner Festspiele.

Filmele lui Giovanni Cioni sunt inspirate din viața protagoniștilor lor și realizate împreună cu aceștia. Adesea, în filmele sale li se dă o voce celor slabi, ostracizați, marginalizați generând astfel lumi vizuale-poetice și eliberatoare.
Per Ulisse a fost realizat într-un centru social din Florența. Cioni însoțește foști dependenți de droguri, deținuți, oameni fără adăpost și pacienți psihiatrici. Singurătatea destinelor lor se revarsă într-un potop de povești de viață extraordinare. Juriul celei de-a 54-a ediții a Festival dei Popoli a premiat filmul Per Ulisse drept cel mai bun lungmetraj pentru că „transformă momente de neuitat de povestire și joc în cinema excentric, dăruindu-ne sentimentul profund de a asculta, de a fi deschiși și de a răspunde cu propriul corp la experiențele, fragilitățile, nebunia, bucuria și frumusețea intrinsecă a altor oameni”.